Atunci când vorbim sau citim despre fenomenul mafiot, avem tendința de a ne gândi la localitățile Catania, Corleone, Palermo, Savoca din frumoasa insulă italiană Sicilia, unde istoria organizației infracționale este împletită cu cea a persoanelor care își desfășoară activitățile profesionale în instituții ale statului italian, în agenții de aplicare a legii și în justiție.

În principiu, formularea „Ceea ce a mai fost, aceea va mai fi, şi ceea ce s-a întâmplat se va mai petrece, căci nu este nimic nou sub soare.” atribuită lui Shlomo ben David sau în terminologia uzuală ,,Regele Solomon”, personaj legendar cunoscut ca rege al Regatului Israel și pentru înțelepciunea lui deosebită, este și în această perioadă și locația geografică intracarpatică, de actualitate.

Aceeași piesă în alt décor și cu altă distribuție, dar scenariul în linii mari este extrem de asemănător.

Din acest punct de vedere, dacă studiem în mod obiectiv o serie de situații, putem constata că referitor la aspectele de organizare și funcționare ale unor structuri de tip mafiot, acum în anumite zone ale României, avem o țară ca afară.

Există grupuri structurate de persoane care comit infracțiuni grave și care sunt ignorate ori protejate de către polițiști, există procurori care din motive pe care puțini sunt cei doritori să le afle, au o atitudine incriminabilă atât față de cei din cele două categorii menționate și există alte persoane care ignoră sau încalcă dispoziții legale în scopul asigurării unor foloase necuvenite pentru cei la care s-a făcut referire.

Din conținutul documentarului ,,Justiție capturată” rezultă fără dubii că și justiția este implicată în protejarea unor grupări infracționale ai căror membri sunt implicați în comiterea de infracțiuni grave, unele dintre ,,modurile de operare” fiind descrise în mod corect și detaliat în documentarul menționat.

În cadrul activităților de încălcare a dispozițiilor legale, nu sunt întocmite acte de constatare a infracțiunilor comise de către cei protejați de către persoanele care își desfășoară activitatea în agențiile de aplicare a legii iar atunci când sunt sesizați, nu efectuează activități procedurale cu privire la infracțiunile care le sunt sesizate ori le efectuează în mod superficial sau incorect, efectuează în mod nejustificat de lent activități de cercetare, ignoră indicii și probe ori le dau o interpretare incorectă sau pur și simplu țin cauzele în nelucrare în scopul împlinirii termenului de prescripție a răspunderii penale.

Aceste activități sunt comise de către persoane care au atribuții de serviciu care le impun în mod imperativ o altă conduită, comportamentul lor fiind notoriu atât în comunitățile din care fac parte, cât și în mediile lor profesionale și fiind acceptat ca o formă de normalitate nelegală.

În zona în care a apărut fenomenul mafiot și unde existența acestuia este acceptată inclusiv oficial ca o realitate socială, astfel de manifestări ar fi percepute ca fiind o formă clasică de activitate de tip mafiot și care merită atenție din partea instituțiilor statului care au atribuții de reprimare.

Dar asta este în Italia în timp ce în România, membrii grupurilor infracționale organizate care sunt protejate de către funcționari din instituții publice sunt feriți de astfel de activități dezagreabile din partea instituțiilor în care, cei care îi protejează își desfășoară activitatea profesională.

Deoarece ar putea apărea suspiciunea că referirile noastre au un caracter de generalitate, vom prezenta pentru exemplificare, initial în mod ipotetic cazul unui oraș dintr-un județ din România, în care funcționari din instituții publice acționează ca și cum s-ar fi documentat din lucrările de specialitate ale mafioților din Insula Sicilia.

 În acest scop vom expune în mod ipotetic situația unei frumoase localități cu atmosferă și farmec sicilian, în care există o primărie condusă în firesc de un primar despre care la fel de firesc, există în spațiul public numeroase informații privind implicarea lui în comiterea a numeroase activități infracționale, încă înainte de a deveni primar.

Fiind într-o zonă în care oamenii sunt mai conservatori, inclusiv activitățile infracționale derulate anterior dobândirii funcției de primar, au fost comise tot în localitatea în care ulterior a devenit primar.

Pentru ca situația să fie și mai absurdă, activitatea infracțională pe care a derulat-o, a avut ca rezultat prejudicierea comunității în care la acest moment are calitatea de primar.

După dobândirea calității de primar, persoana nu a renunțat la preocupările ei infracționale ci doar le-a adaptat specificului calității de demnitar public local pe care o are în prezent.

Unii ar putea ca în mod firesc să întrebe dacă în orașul în care legea este încălcată în mod ostentativ, există vreo unitate de poliție și eventual dacă există și polițiști în acea unitate.

La astfel de întrebări răspunsul ar fi unul pozitiv deoarece în acel frumos oraș cu atmosferă siciliană, există și o unitate de poliție și polițiști care conform dispozițiilor legale care le sunt aplicabile și fișei postului pe care sunt numiți, au obligația să aplice prevederile legale în zona lor de competență teritorială.

Faptul că nu o fac, este o altă problemă pe care unii au tendința de a o pune pe seama existenței unei stări de tratare relaxată a problemelor despre care iau cunoștință sau care le sunt sesizate în legătură cu activitățile ilicite ale primarului și funcționarilor din subordinea lui, pe fondul unei relații de prietenie a acestuia cu șeful unității de poliție.

O astfel de atitudine chiar dacă este în concordanță cu atmosfera de tip sicilian a orașului, este în neconcordanță cu obligațiile legale pe care le au polițiștii.