În aceste zile, spațiul public în România este agitat de informațiile relevante prezentate de echipa Asociației Recorder Community pe site-ului recorder.ro în cadrul unui documentar realizat într-o manieră specifică și preluate și distribuite de numeroase persoane care apreciază rezultatele activității jurnalistice de calitate.
Pentru cei care în mod real cunosc realitățile domeniului justiției, informațiile conținute în documentar sunt de un realism nespecific materialelor care vizează domeniul și prezintă modul în care, de pe pozițiile de autoritate pe care au fost investiți magistrații, folosesc prerogativele statutului lor profesional în mod contrar legii și de cele mai multe ori în scopul de obținerii pentru sine sau pentru alții de foloase necuvenite, care având în vedere ,,mercurialul” specific, nu sunt deloc mici.
Specificitatea acestui domeniu este aceea că în mod obișnuit, ce este de interes și dorești să achiziționezi, în mod extrem de restrictiv, nu se poate achiziționa de la furnizori alternativi, astfel încât atunci când ajungi să fii ,,pus” la acea masă a Justiției, odată ce ești inclus în ,,meniu”, este obligatoriu să achiziționezi de la cel la masa căruia te afli.
Adică, dacă ești ,,în lucru” la un procuror sau judecător, nu poți să îți obții ajutorul, înțelegerea sau iertarea de la altcineva, decât de la cel la mâna căruia te afli și care prin autoritatea publică pe care o are, dublată de posibilitățile concrete ale profesiei, poate să ia deciziile cu efect asupra existenței tale.
Cei care gândesc logic susțin că astfel de activități, în mod obișnuit și logic, nu au caracter de gratuitate deoarece activitățile de încălcare a legii, inclusiv ale celor care asigură protecția autorilor de încălcări ale dispozițiilor legale, pot antrena și consecințe extrem de neplăcute.
Și este normal să nu fie nimic gratuit atât timp cât, după regulile sociale aplicabile în astfel de situații, cine încalcă legea trebuie să plătească potrivit normelor legale, iar acele costuri ce implică restricționări ale libertății de mișcare, sunt total nedorite de către autorii respectivelor încălcări.
În astfel de situații se practică o altfel de modalitate de plată de către cei care au încălcat legea, ei evitând să plătească după regulile oficiale ale societății, iar relațiile de acest tip, datorită faptului că sunt ilicite, au un grad ridicat de opacitate, aceasta fiind starea obișnuită a acestui tip de relații.
Fiecare dintre cei care sunt parte a acelor relații este firesc să încerce să își ascundă participarea, deoarece, cel puțin teoretic, există posibilitatea ca în cazul în care ele devin cunoscute și eventual probate, toți participanții, inclusiv cei cu statut oficial, riscă să suporte consecințe legale din categoria celor mai severe.
Așa cum se vede din documentarul ,,Justiție capturată” pe site-ului recorder.ro, reiese clar că pe fondul inexistenței unei firești activități de cunoaștere de către serviciul de stat cu atribuții specifice, a activităților care sunt efectuate în domeniul judiciar, consecințele sunt cele care au fost prezentate și care au generat un firesc sentiment de neîncredere în activitatea de justiție și de revoltă împotriva celor semnalați pentru activitățile lor ilicite.
În acest context țipetele repetate și stridente din spațiul public pentru asigurarea ,,independenței justiției”, pot fi interpretate ca fiind acțiuni pentru asigurarea unui larg spațiu de nesupraveghere și necunoaștere a activităților de tipul celor care sunt prezentate în documentarul ,,Justiție capturată”.
Scopul ,,independenței justiției” nu este acela de a le crea spațiul în care dispozițiile legale să fie pervertite în scopul de a favoriza în mod nelegal pe cei care au încălcat legea, motiv pentru care, văicărelile ,,mimozelor” că le este încălcată independența, nu pot fi în mod obligatoriu interpretate ca fiind justificate de dorința de a-și îndeplini în mod corect atribuțiile de serviciu.
Ei nu au invocat că prin supravegherea domeniului în care își desfășoară activitatea, le sunt impuse anumite decizii, ci că le este afectată independența.
După cum s-a putut constata din vizionarea documentarului ,,Justiție capturată”, unora independența înțeleasă de ei ca lipsă de supraveghere, le este necesară ca să comită activități din categoria celor prezentate în documentar, preocuparea pentru îndeplinirea corectă a actului de justiție fiind una lăsată într-un plan foarte îndepărtat.
În acest context, constatăm, o dată în plus, câtă dreptate a avut defunctul general de brigadă Dumitru DUMBRAVĂ despre necesitatea cunoașterii câmpului tactic în domeniul justiției.
Chiar dacă pentru cei cu preocupări din categoria celor prezentate în documentarul ,,Justiție capturată”, poate părea o atingere a independenței magistraților, ceea ce este prezentat în documentar că fac ei, oare ce o fi?
Pentru readucerea în memorie a ce anume și cum a spus ofițerul la momentul în care a fost generată isteria contra sa și a activităților despre care a făcut referire, reamintim mesajul care a generat deranjul doritorilor de ,,independență”:
,,Concret, dacă în urmă cu câţiva ani consideram că ne-am atins obiectivul odată
cu sesizarea PNA, de exemplu, dacă ulterior ne retrăgeam din câmpul tactic odată
cu sesizarea instanţei prin rechizitoriu, apreciind (naiv am putea spune acum) că
misiunea noastră a fost încheiată, în prezent ne menţinem interesul/atenţia până la
soluţionarea definitivă a fiecărei cauze.”
Poate că după vizionarea documentarului ,,Justiție capturată”, vom identifica un motiv în plus pentru a reflecta la ce anume este mai important pentru societatea românească, respective, așanumita ,,independență” sau corectitudinea magistraților.
Concluzia este că necesitatea cunoașterii câmpului tactic rămâne una de actualitate.
Mitică a avut dreptate!
