Anterior am scris despre ce anume se întâmplă în Inspectoratul General al Poliției Române și în Ministerul Afacerilor Interne, atunci când există cazuri de încălcări ale dispozițiilor legale comise de către polițiști iar sistemul îi protejează.
Ce este de remarcat e faptul că atât timp cât verificarea, constatarea și cercetarea încălcării dispozițiilor legale comise de către polițiști, este efectuată tot de către polițiști, șansele ca aceste activități să aibă un caracter obiectiv, sunt pur teoretice.
Opiniile exprimate din interiorul Inspectoratului General al Poliției Române și Ministerului Afacerilor Interne că polițiștilor le plesnește inima în ei din motive de corectitudine neînțeleasă de către membrii comunității, nu rezistă la o examinare critică efectuată de persoane care nu suferă de boala prostiei.
Nu scriem că toți polițiștii comit încălcări ale dispozițiilor legale, fiind evident că mai există destui dintre ei care își îndeplinesc în mod relativ acceptabil atribuțiile de serviciu și nu sunt cunoscuți că ar fi autori de fapte ilicite, însă pentru ce fac corect ei sunt salarizați și nu este cazul să li se ridice statui încă din timpul vieții.
Adevărata problemă este reprezentată de polițiștii care din poziția lor oficială, comit încălcări ale dispozițiilor legale și de sistemul din care fac parte și în cunoștință de cauză încearcă să împiedice antrenarea răspunderii legale a celor care se află în astfel de situații.
Așa cum am menționat în cuprinsul altor articole, polițiștii investiți cu efectuarea de activități de verificare, constatare și cercetare a faptelor ilicite comise de alți polițiști, îi apără pe cei implicați în activități de încălcare a legii și au ca principală preocupare și de obicei și rezultat, nu stabilirea adevărului ci denaturarea acestuia și împiedicarea antrenării răspunderii legale a colegilor lor, autori ai faptelor sesizate și pe care ei au obligația legală să le investigheze.
Aceasta nu este o situație izolată, nu este vorba despre cazuri puține, ci despre o atitudine instituțională cunoscută, acceptată și încurajată, fapt pentru care cei care sesizează comiterea de încălcări ale dispozițiilor legale de către polițiști, nu se confruntă doar cu polițiștii împotriva cărora formulează sesizările, ci și cu colegii lor și cu unitățile și instituția din care fac parte aceștia.
Aceasta nu este o atitudine bazată pe principii și pe lege ci pe realități care nu pot fi schimbate decât într-un număr redus de cazuri, deoarece Inspectoratul General al Poliției Române și Ministerul Afacerilor Interne funcționează ca entități autosuficiente, în care în relațiile și interacțiunile lor cu membrii nepolițiști ai comunității, membrii personalului acestora se comportă ca și cum ar funcționa cu bani aduși de acasă iar comunitatea ar trebui să le fie recunoscătoare fiindcă ei există.
Referitor la aceste atitudini și situații, realitatea este ceva mai complexă, polițiștii nefuncționând cu bani aduși de acasă de la ei, iar relația lor cu comunitatea pe care au obligația să o servească, este una de tip contractual, în baza căreia beneficiază de numeroase drepturi prevăzute în legislația care le este aplicabilă.
Prin urmare, comunitatea are dreptul să beneficieze din partea lor de prestații corecte conform legislației care le este aplicabilă.
Faptul că nu se întâmplă asta și ne confruntăm cu numeroase situații din categoria celor care produc vătămări ale drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor, conduce la concluzia logică a achitării de către comunitate de drepturi legale necuvenite acelor polițiști care încalcă legea, iar asta se întâmplă fiindcă bastonul și pistolul sunt la ei.
Pentru ca situația să poată fi corectată, este nevoie de adevăr și de recunoașterea faptului că instituția poliției nu funcționează în conformitate cu legea și prevederile constituționale în referire concretă la dispozițiile art. 16 din Constituția României, conform cărora cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.și nimeni nu este mai presus de lege.
Aceasta deoarece realitățile negative nu se corectează cu lozinci ci cu acțiuni legale efectuate de persoane care acceptă, respectă și aplică principiile statului de drept și nu pe cele ale statului ,,de drepți”, potrivit cărora polițistul are dreptate chiar și atunci când nu are, deoarece efectuarea activităților de verificare, constatare și cercetare a faptelor ilicite comise de polițiști, intră în competența de efectuare a altor polițiști.
În activitățile Inspectoratului General al Poliției Române și ale Ministerului Afacerilor Interne, de prea multe ori se constată că pentru foarte mulți polițiști prevederile constituționale sunt tratate ca simple texte care în cazul polițiștilor autori de încălcări ale dispozițiilor legale, nu produc efectele normale ci unele diferite, cu caracter favorizant și care în concret constituie privilegii ,,de facto” nelegale ale polițiștilor.
Astfel de realități negative sunt de natură să creeze pentru public impresia că am ajuns să trăim într-un stat polițienesc în care polițiștii fac ce vor, mai ales că la nivelul conducerii instituției și la cel al unităților din componența și structurilor teritoriale ale acestora, nu se constată existența de acțiuni convingătoare pentru a corecta această stare de fapt.
În fotografia prezentată apare imaginea ofițerului Răzvan-Alin STĂNIMIR din perioada în care era în Serviciul de Combatere a Criminalității Informatice din Direcția de Combatere a Criminalității Organizate, realizată cu mijloace de fotografiere în Biroul nr. 229 care este zonă de securitate a D.C.C.O..
Cel mai important aspect însă nu este a cui imagine este reprezentată în imaginea prezentată, chiar dacă ea este realizată cu încălcarea dispozițiilor legale aplicabile în materia protejării informațiilor clasificate, ci persoana care a efectuat acțiunea concretă de fotografiere.
Comisarul șef de poliție Flavius Dorin NISTOR șeful Serviciului de Combatere a Criminalității Informatice din Direcția de Combatere a Criminalității Organizate și comisarul de poliție Alexandru RÂPEANU or avea ceva de spus despre această situație?
Unii au tendința să susțină că activitatea de fotografiere a fost realizată de către comisarul șef de poliție Flavius Dorin NISTOR iar silueta care se observă în partea stângă a imaginii, unii sunt tentați să susțină că este a comisarului de poliție Alexandru RÂPEANU și că întreaga situație constituie un frumos și incontestabil incident de securitate.
Chiar dacă lucrurile sunt extrem de clare și nu au nevoie de demonstrații suplimentare ori de desene ajutătoare, șefii profesionali ai celor implicați în acțiunea de fotografiere nelegală din zona de securitate a Direcției de Combatere a Criminalității Organizate și cei care au obligații de protejare a informațiilor clasificate, par că hibernează ca urșii în timpul iernii, fiindcă așa este normal în anotimpul rece.
Cum se explică starea lor și dacă este normal să ,,hiberneze” în astfel de situații, se poate stabili cu certitudine doar în cadrul unor activități de urmărire penală, care să stabilească în mod corect situația de fapt, pe bază de probe.
Până la declanșarea unei astfel de activități, luăm act de faptul că, comisarul șef de poliție Flavius Dorin NISTOR șeful Serviciului de Combatere a Criminalității Informatice din Direcția de Combatere a Criminalității Organizate, încă are acces la informații clasificate.
Pentru a nu se crede că legea este încălcată doar în cadrul Direcției de Combatere a Criminalității Organizate, în perioada imediat următoare va fi prezentat cazul unui polițist din organele de cercetare ale poliției judiciare, despre care există indicii temeinice privind comiterea de către acesta a mai multor infracțiuni.
Chiar dacă agentul șef principal de poliție Florin – Bogdan VOICU din Biroul de Investigare a Fraudelor al Secției Regionale de Poliție Transporturi București, are un grad profesional modest și o poziție lipsită de prea multă importanță în structura de poliție din care face parte, povestea lui merită citită deoarece este extrem de instructivă.
