Așa după cum suntem deja obișnuiți să constatăm la intervale mici de timp, unitățile de poliție nu funcționează în regim de respectare strictă a legii iar ignorarea prevederilor acesteia a ajuns să fie o practică în activitățile curente ale celor care sunt numiți pe funcții publice în cadrul lor.
Datorită grabei am fost pe punctul de a scrie ,,celor care lucrează” dar ar fi fost o formulare excesivă în raport cu volumul, intensitatea, specificul și modul concret de manifestare a funcționarilor polițiști din unitățile la care facem referire în acest articol.
În concret, ei sunt numiți pe anumite funcții publice și de la ei societatea are unele așteptări ca să își exercite atribuțiile de serviciu pentru care beneficiază de drepturile prevăzute de lege, dar de foarte multe ori, membrii comunităților rămân doar cu așteptările, chiar dacă ele sunt unele normale.
La aceasta se adaugă faptul că mulți dintre funcționarii polițiști din unitățile de poliție ai căror membri sunt cunoscuți cu preocupări temeinice de încălcare a normelor legale, nu au au profil de îngeri, motiv pentru care nici unele dintre preocupările lor nu sunt de natură ,,divină” ci doar de natură ,,lumească”.
După cum este cunoscut, poliția română și membrii personalului acesteia, au atribuția de a desfășura, potrivit competenței, activități pentru constatarea faptelor penale și de a efectua cercetări în legătură cu acestea.
Asta este înscris în lege, dar între literele moarte din textele de lege și realitățile din existența cotidiană, nu de puține ori există diferențe majore, iar cei care în mod obișnuit trebuie să aibă comportament de îngeri, în mod obișnuit nu se prezintă ca fiind așa ceva datorită faptului că sunt autori ai încălcării unor dispoziții legale, multe dintre ele fiind cu certă relevanță penală.
În acest context există posibilitatea de a constata că în cadrul unităților de poliție și în activitatea polițiștilor din cadrul acestora, lucrurile nu sunt atât de frumoase și de perfecte precum își imaginează oamenii de bună-credință, deoarece nu de puține ori, acei polițiști nu își îndeplinesc atribuțiile lor de serviciu, ori le îndeplinesc cu încălcarea legii.
În sensul celor anterior menționate, precizăm că polițiștii, cunoscând cine sunt responsabili sau chiar instigatori la comiterea unor infracțiuni, posibil și pe autorii direcți, nu doresc să îi identifice în mod oficial și să administreze probe privind vinovăția acestora, din dorința de a-i favoriza în mod nelegal prin ajutarea lor să împiedice sau îngreuneze cercetările în cauze penale și tragerea la răspundere penală a făptuitorilor.
Deși dispozițiile legale sunt clare iar în cazul infracțiunilor despre a căror comitere sunt sesizați sau a căror comitere au constatat-o în mod direct, când este necesară constatarea directă în scopul determinării sau clarificării unor împrejurări de fapt ce prezintă importanță pentru stabilirea adevărului, polițiștii au obligația legală de a dispune și efectua cercetarea la fața locului.
Această activitate procedurală are ca scop identificarea urmelor infracțiunilor reclamate ca fiind comise, pentru a se constata dacă acestea există, precum și a celor care le-au produs și au calitatea de autori ai respectivelor fapte.
În absența dispunerii și efectuării cercetării locului faptei de către polițiștii care au aceste responsabilități legale, posibilitățile identificării autorilor infracțiunilor comise și de tragere a acestora la răspundere penală, se reduc foarte mult sau devin nule.
Unii ar putea fi tentați să creadă că toți cei care comit astfel de fapte sunt proști, dar în mod sigur nu au dreptate deoarece se poate demonstra că nu toți se află în respectiva situație în care, ori nu fac ce trebuie, ori fac cum nu trebuie ce au de făcut în calitatea lor de polițiști, deși sunt obligați să facă și salarizați pentru îndeplinirea acestei obligații legale.
Dintre cei aflați în situație de încălcare a legii, un număr oarecare dintre ei sunt și ticăloși, ei încălcându-și în cunoștință de cauză și cu intenție directă obligațiile legale.
Câți dintre ei sunt dintr-o categorie și câți sunt din cea de a doua, nu se poate stabili decât în cadrul unor anchete penale, dacă nu ar exista o stare de participație penală între polițiștii infractori și procurorii care în exercitarea atribuției de supraveghere a activității de cercetare penală a polițiștilor, au obligația pe care nu o îndeplinesc, de a le constata și cerceta faptele infracționale.
Referitor la pericolul practicii larg răspândite de neefectuare a cercetării locului faptei de către polițiști, aceasta are ca rezultat și de cele mai multe ori și ca scop, distrugerea urmelor infracțiunilor comise și împiedicarea tragerii la răspundere penală a autorilor lor.
Practic se acționează pentru a favoriza infractorii iar aceasta se face cu intenție de către polițiști deoarece nu se poate suspecta că toți ar fi atât de proști încât să nu își dea seama de cee ace fac.
În aceeași ordine de idei, procurorii care cu ocazia verificării lucrărilor polițiștilor în exercitarea atribuției de supraveghere a activității de cercetare penală a acestora, constatând că în acele lucrări nu a fost efectuată cercetarea locului faptei, nu se sesizează din oficiu cu privire la comiterea unei infracțiuni de serviciu de către polițiști, se califică ei ca autori de infracțiuni.Despre posibilele motive pentru care fac aceasta, vom scrie în următoarele articole.
