În precedentul articol am scris despre activități de încălcare a dispozițiilor legale comise de către polițiști care își desfășoară activitatea în cadrul uneia dintre subunitățile de poliție ale Inspectoratului de Poliție Județean Mureș, unitate de poliție devenită celebră, nu atât datorită stării de inactivitate polițienească a funcționarilor din cadrul acesteia, cât mai ales datorită faptului că, pe fondul acesteia, de acum celebrul Emil GÂNJ, a ucis o persoană pe care polițiștii mureșeni, din motive imputabile acestora, nu au protejat-o în mod eficient împotriva acțiunilor criminalului anterior menționat.
Pentru a nu se crede că acest episod este unul izolat în (in)activitatea polițiștilor mureșeni, începând cu acest articol, facem cunoscute neîndeplinirea sau îndeplinirea în mod defectuos de acte ce țin de atribuțiile de serviciu ale unor polițiști din Inspectoratul de Poliție Județean Mureș și care au ca urmare periculoasă pentru comunitate, împiedicarea identificării autorilor unor infracțiuni de furt comise pe teritoriul de competență a unității de poliție menționate și care au făcut obiectul unor sesizări procedurale.
Unii ar putea fi tentați să creadă că polițiștii mureșeni în cauză sunt leneși, indolenți și miserupiști și este foarte posibil să aibă dreptate în această privință, dar atitudinea de favorizare a autorilor de infracțiuni, nu este motivată doar de lipsa de dorință de efectuare de activități polițienești, potrivit fișei postului pe care îl ocupă fiecare dintre ei.
Polițiștii mureșeni mai sunt și abuzivi, așa cum este descrisă această faptă în conținutul legii penale.
Ei acționează cu intenție în scopul obținerii rezultatului de favorizare a autorilor de ingracțiuni, conduita lor nefiind datorată în toate cazurile sentimentului uman de lene pe care este firesc ca fiecare dintre ei să îl simtă la un anume moment dat.
Scopul concret al acțiunilor și/sau inacțiunilor polițiștilor mureșeni, este acela de a împiedica sau îngreuna cercetările în cauzele penale constituite în baza sesizărilor procedurale care le sunt adresate și tragerii la răspundere penală a autorilor infracțiunilor a căror comitere a fost sesizată.
Modalitatea care atrage atenția în mod deosebit, este neaplicarea dispozițiilor art. 192 din Codul de procedură penală și care privesc activitatea de efectuare a cercetării la fața locului.
Conform aliniatului (1) al articolului menționat, ,,Cercetarea la fața locului se dispune de către organul de urmărire penală, iar în cursul judecății de către instanța de judecată, atunci când este necesară constatarea directă în scopul determinării sau clarificării unor împrejurări de fapt ce prezintă importanță pentru stabilirea adevărului, precum și ori de câte ori există suspiciuni cu privire la decesul unei persoane.”
Pentru cititorii care nu sunt familiarizați cu terminologia juridică, activitatea de cercetare la fața locului are ca scop identificarea urmelor care confirmă sau infirmă existența infracțiunilor sesizate și pe cele ale persoanelor care le-au săvârșit.
Cum ar spune/scrie cineva mai puțin diplomat, este ceva ce poate fi înțeles și fără să fi absolvit acea formă de pregătire pentru a dobândi cunoștințele teoretice și practice ca să devii polițist.
În cazul acelor infracțiuni al căror autor este necunoscut la momentul formulării sesizării privind comiterea acestora, efectuarea activității de cercetare la fața locului nu doar că este necesară, ci este obligatorie pentru constatarea directă a situației existente la locul unde se sesizează că au fost comise infracțiunile și identificarea de urme care să au importanță în stabilirea adevărului.
Faptul că în cazul a mai multor infracțiuni de furt ai căror autori nu erau cunoscuți la data formulării sesizărilor procedurale prin care a fost sesizată comiterea acestora, polițiștii sesizați nu au efectuat activitatea de cercetare la fața locului, demonstrează fără niciun dubiu că aceștia au urmărit favorizarea autorilor infracțiunilor sesizate.
Dacă în ceea ce privește autorii direcți ai infracțiunilor de furt comise și sesizate, aceștia nu erau cunoscuți la data formulării sesizărilor penale privind comiterea respectivelor infracțiuni și nu sunt identificați nici în prezent, beneficiarul activității infracționale sesizate era cunoscut încă de atunci.
În plus, acesta este responsabil pentru crearea condițiilor în care au fost comise furturile al căror beneficiar este.
În acest context, mai mulți polițiști din Poliția Municipiului Sighișoara care este o subunitate a Inspectoratului de Poliție Județean Mureș, nu au îndeplinit acte ce țin de atribuțiile lor de serviciu și prin aceasta au vătămat drepturile și interesele legitime ale mai multor persoane, simultan cu favorizarea făptuitorilor infracțiunilor a căror săvârșire le-a fost sesizată.
Faptele lor constau în nedispunerea efectuării și neefectuarea activităților de cercetare la fața locului în cazul infracțiunilor a căror săvârșire le-a fost sesizată.
Ce o face și mai ales ce o fi făcut chestorul de poliție Constantin MIHALACHE în timp ce subalternii lui din Inspectoratul de Poliție Județean Mureș încălcau dispozițiile legale, este o temă de analiză și/sau de cercetare.
