Prin natura atribuțiilor pe care le are, Poliția Română este percepută ca fiind câinele de pază al societății pe care trebuie să o apere împotriva acțiunilor ilicite care o vizează pe ea și pe membrii acesteia.
Această importantă și onorantă activitate trebuie efectuată de către polițiști care în acest scop au fost investiți cu drepturi și obligații specifice, corespunzătoare unui statut special.
Aceste drepturi și obligații le-au fost stabilite prin norme legale, în scopul îndeplinirii atribuției de apărare a drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanei, a proprietății private și publice, prevenirea și descoperirea infracțiunilor, respectarea ordinii și liniștii publice.
Conform dispozițiilor legale care îi reglementează activitatea, aceasta constituie serviciu public specializat și trebuie realizată în interesul persoanei și al comunității, orice altă interpretare neavând o fundamentare legală ci doar speculativă.
Cu alte cuvinte, Poliția Română și angajații acesteia, potrivit dispozițiilor legale care le sunt aplicabile, au obligația legală de a apăra drepturile și libertățile fundamentale ale persoanei, proprietatea acestora, ordinea și liniștea publică, respectiv de a servi societatea și pe membrii acesteia.
Ei nu îndeplinesc această obligație legală ca pe o favoare pe care ar face-o comunității și membrilor ei, ci ca parte a unui raport de muncă care a fost încheiat între stat, ca organizație politică și juridică a comunității și ei ca prestatori de servicii în beneficiul public.
De asemenea, polițiștii nu efectuează prestațiile lor profesionale în regim de gratuitate ci fiind compensați de către comunitate, prin intermediul instituțiilor din care fac parte, pentru respectivele prestații, motiv pentru care, ei au obligația să își desfășoare activitățile profesionale în conformitate cu normele legale care le sunt aplicabile.
Susținerile și lozincile care sunt etalate în spațiul public, privesc situații și prestații meritorii sau fals meritorii ale unor polițiști, dar care nu sunt definitorii pentru marea masă de polițiști care, din punct de vedere legal, trebuie să acționeze în mod eficient în serviciul și beneficiul comunității și care, indiferent ce lucruri bune ar face, atunci când se întâmplă să facă așa ceva, nu fac mai mult decât au obligația legală de a face.
Aceasta este realitatea care nu poate fi combătută pe bază de fapte.
La aceasta este de precizat că acei funcționari care au calitatea de polițiști, sunt autorii demersurilor în baza cărora au dobândit respectiva calitate care le impune să aibă și o anumită conduită.
Ei nu au fost adunați cu arcanul pentru a li se acorda calitatea de polițiști, respectiva acordare fiind rezultatul demersurilor lor, ocazie cu care nu doar că au cunoscut și acceptat că trebuie să efectueze un anume tip de activitate, ci au dorit să ajungă să facă asta, fapt pentru care este cazul să adopte o atitudine decentă în legătură cu tot ce ține de activitatea de polițist.
Ei au obligația legală să efectueze în mod corect activitățile ce țin de atribuțiile lor de serviciu, aceasta fiind starea de normalitate, iar derapajele de la această stare, trebuie sancționate legal cu maximă severitate.
Referitor la modul de îndeplinire a atribuțiilor de serviciu de către polițiști, sau mai exact despre neîndeplinirea ori îndeplinirea defectuoasă a acestora, am făcut referire în cuprinsul mai multor articole care au fost publicate pe site-ul acestei publicații.
Opinia noastră este că persoanele care se află în serviciu public, au obligația de a presta activități profesionale în mod onest și în regim de eficiență corespunzătoare, potrivit obligațiilor legale pe care le au și în considerarea cărora, beneficiază de drepturi bănești pentru a le îndeplini în mod corect și la un standard calitativ superior.
Faptul că un număr mare de polițiști nu își îndeplinesc obligațiile legale pe care le au și că din acest motiv beneficiază în mod nemeritat de drepturi bănești nemeritate, care în acest context, le sunt acordate în mod abuziv, este o realitate tristă, notorie și revoltătoare.
În perioada imediat următoare, vom prezenta situația privind favorizarea la una dintre subunitățile de poliție din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean Mureș, a unei grupări de persoane care de mai mulți ani încalcă dispoziții legale și despre care există indicii temeinice privind comiterea de infracțiuni.
Perioada de documentare, care a durat mai mult de 18 luni, a generat un volum deosebit de mare de informații despre posibila comitere de infracțiuni de către un număr mare de persoane.
Felul în care funcționează grupul autorilor faptelor despre care au fost obținute informațiile, ar putea conduce la concluzia că pare a fi un grup infracțional organizat.
Faptul că polițiștii nu și-au îndeplinit atribuțiile privind constatarea și cercetarea faptelor despre care există indicii temeinice că sunt comise de către membrii grupului, ar putea crea impresia că este vorba despre o acțiune de sprijinire a membrilor grupului, despre care unii ar fi tentați să scrie că pare a fi un grup infracțional organizat.
La acest moment, șeful Inspectoratului de Poliție Județean Mureș este chestorul de poliție Constantin MIHALACHE.
Pentru cei care nu îl cunosc, este ,,preafericitul” căutător al negăsitului criminal Emil GÂNJ.
În acest caz, sunt fericiți atât criminalul Emil GÂNJ, care nu este găsit, cât și chestorul de poliție Constantin MIHALACHE care are pe cine căuta.
