Așa după cum se poate observa cu ochi neajutați de dispozitive optice de amplificare a imaginii, în România dispozițiile Constituției României nu sunt aplicate în aceeași măsură pentru toate persoanele fizice.
Aici avem în vedere dispozițiile art. 16 alin. (1) și (2) din Constituția României potrivit cărora, cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări și nimeni nu este mai presus de lege.
În cazul anumitor categorii de persoane care sunt numite pe funcții publice în cadrul agențiilor de aplicare a legii și în structurile din justiție, tratamentul diferențiat și favorizant, în cazul verificării și/sau cercetării faptelor care sunt semnalate ca fiind comise de către acele persoane, ori imputate acestora, este deosebit de vizibil.
Ai putea crede că cei care sunt investiți să efectueze activitățile de verificare și/sau cercetare a faptelor care sunt semnalate ca fiind comise de către funcționarii din agențiile de aplicare a legii ori din justiție, suferă dureri intense atunci când încearcă să creeze aparența că în exercitarea atribuțiile de serviciu, efectuează respectivele activități.
De asemenea, s-ar putea crede că ei sunt ființe foarte sensibile, dacă în alte cazuri când nu sunt vizate persoanele din cadrul aceleiași instituții din care fac și ei parte, nu ar avea un comportament extrem de diferit de cel anterior descris.
În unele cazuri sunt blânzi, înțelegători și umani, iar în altele deși faptele au un grad ridicat de similitudine, comportamentul lor este cu totul altul decât atunci când autorii faptelor pe care le investighează, sunt colegii lor ori persoane care își desfășoară activitatea profesională în sistemul de justiție, fiind marcat de fermitate, incisivitate și tendințe accentuate de interpretare a dispozițiilor legale în defavoarea persoanelor vizate.
Prezenta analiză jurnalistică nu vizează situațiile în care se dă dovadă de exigență accentuată cu ocazia investigării situațiilor sesizate în diferite modalități organelor cu atribuții de investigare a faptelor de încălcare a dispozițiilor legale, apreciind că atunci când o persoană este semnalată pentru activități de încălcare a prevederilor legale, în mod obișnuit există și indicii privind existența faptelor a căror comitere a fost sesizată.
Acele indicii este normal să facă obiectul cercetării de către persoanele care au astfel de atribuții legale, iar un grad ridicat de exigență, fermitate și de meticulozitate al acestei activități legale, este în beneficiul membrilor societății, având atât un efect profilactic, cât și unul preventiv.
Problemele reale există atunci când cei care au fost investiți cu investigarea faptelor la care am făcut anterior referire, manifestă o inexplicabilă îngăduință față de cei vizați în conținutul sesizărilor pe care ei au obligația legală de a le verifica și/sau cerceta.
În astfel de situații nu este vorba doar despre favorizarea autorilor faptelor sesizate și din care unele au relevanță penală, ci și despre vătămarea drepturilor și intereselor legitime ale autorilor sesizărilor care îi vizează pe cei favorizați în mod nelegal.
Cele mai numeroase și vizibile astfel de situații sunt cele referitoare la activitățile de verificare și/sau cercetare, efectuate de structurile de control intern din Ministerul Afacerilor Interne, care sunt percepute ca fiind profund părtinitoare în efectuarea activităților care îi vizează pe funcționarii și/sau militarii din ministerul menționat.
În mod similar există percepția că se procedează și atunci când sesizările sunt cercetate de către procurori, fiind cunoscut că atunci când este în discuție cercetarea faptelor comise de către funcționarii și militarii din Ministerul Afacerilor Interne și structurile din subordinea acestuia, cei cercetați beneficiază de un tratament nejustificat și nejustificabil de părtinitor și îngăduitor din partea procurorilor.
Și în mod obișnuit, realitatea nu este diferită de percepție, în cazurile de acest gen atitudinea de favorizare fiind de notorietate.
Pe acest fond de neîndeplinire ori de îndeplinire defectuoasă a atribuțiilor de serviciu de către organele cu atribuții de investigare a faptelor de încălcare a dispozițiilor legale sesizate că au fost comise de către funcționari și militari din Ministerul Afacerilor Interne și structurile din subordinea acestuia, apetența acestora în activitățile de încălcare a dispozițiilor legale, este în creștere continuă.
Unul dintre locurile în care dispozițiile legale sunt încălcate în mod continuu, în cadrul activității de favorizare a unor autori de infracțiuni și a unor persoane suspectate de comiterea de infracțiuni, este Poliția Municipiului Sighișoara, loc unde, conform percepției existente, funcționarii din această subunitate de poliție, par să fi uitat de necesitatea respectării legii.
Aceștia fac ce vor, dacă vor, când vor și cum vor, ca și cum aplicarea legii în zona în care au competența de a-și desfășura activitatea, ar avea caracter optional în cazul lor.
În cazul polițiștilor din Poliția Municipiului Sighișoara, nimeni nu pare să fie interesat să le constate faptele comise.
În contextul expus, revenim la titlul prezentului articol și având în vedere că unele dintre faptele imputate și/sau imputabile unor polițiști din Poliția Municipiului Sighișoara nu sunt constatate și nici nu se dorește aceasta, este de constatat că, din punct de vedere practic, dispozițiile art. 16 alin. (1) și (2) din Constituția României nu sunt avute în vedere, în referire la funcționarii din subunitatea de poliție menționată.
Motivul acestei atitudini ar trebui să poată fi explicat de către comisarul șef de poliție Cristian RĂCLARU care este șeful Poliției Municipiului Sighișoara, iar dacă acesta nu poate, ar fi indicat să fie întrebată soția lui.
