Un alt ofițer din Direcția de Combatere a Criminalității Organizate a cărui asociere inclusiv în calitate de coautor al lucrării ,,Criminalitatea organizată – Tratat de teorie și practică judiciară” împreună cu politicianul Robert Sorin NEGOIȚĂ, este Cătălin ȚONE.
Fără a intra în detalii cu privire la întinderea și profunzimea relațiilor acestuia cu Robert Sorin NEGOIȚĂ, se poate observa fără niciun fel de probleme că evoluția lui în domeniul didactic a fost una meteorică, deloc asemănătoare cu cea a persoanelor care au calitatea de cadre didactice cu activitate clasică și prezență constantă la locul de activitate.
Spre deosebire de cadrele didactice care parcurg cu greu, așa cum este normal, etapele carierei didactice universitare, în cazul lui Cătălin ȚONE, funcționar public polițist cu atribuții și obligații specific acestei frumoase și solicitante profesii, evoluția carierei lui didactice universitare a fost una accelerată, care poate umple de invidie pe orice persoană care își desfășoară activitatea în domeniul didactic.
Fiind vorba despre o persoană care conform practicii structurii de poliție în cadrul căreia era numit pe o funcție publică și își desfășura activitatea, avea un program de lucru extrem de încărcat, specific apartenenței la Direcția de Combatere a Criminalității Organizate, este foarte puțin probabil să mai fi avut timp și pentru desfășurarea de alte activități, inclusiv din categoria celor didactice.
Pentru cei care au disponibilitatea de a examina lucrurile din perspectivă logică, este evident faptul că un polițist care își desfășoară activitatea polițienească într-o structură operativă, cu greu mai are timp să se ocupe de orice altceva decât de recuperarea capacității de lucru prin somn.
Dar asta este valabil doar pentru polițiștii din structurile clasice ale Inspectoratului General al Poliției Române, spre deosebire de cei mai mulți dintre polițiștii din Direcția de Combatere a Criminalității Organizate, al căror program obișnuit și încărcat de lucru, la încetarea activităților profesionale pleacă la casele lor, doar pentru a avea de unde să revină la locurile lor de lucru.
Pentru cei dispuși să observe această stare de lucruri, faptul că ofițerul Cătălin ȚONE din Direcția de Combatere a Criminalității Organizate a reușit să își îndeplinească atât obligațiile profesionale specifice funcției publice pe care era numit, cât și pe cele specifice funcției didactice pe care o avea, este de natură să ridice justificate suspiciuni cu privire la împrejurarea că a putut să facă aceasta fără să se abată de la programul de lucru și obligațiile aferente oricăreia dintre cele două funcții.
Această situație poate fi verificată și constatată, de cei care doresc, dacă doresc, prin confruntarea programului de lucru și a celor de activități care rezultă că le-a avut în perioada în care a avut atât calitatea de polițist cât și pe cea de cadru didactic, pentru a se constata dacă programul de activități al instituției polițienești, inclusiv activitățile efectuate în afara acestuia, prezintă suprapuneri cu programul de activități ale unităților de învățământ unde ofițerul Cătălin ȚONE avea contracte de activitate, iar în caz afirmativ, unde s-a mințit și care unitate a fost prejudiciată.
Aceste aspecte nu ar prezenta un interes deosebit dacă ofițerul Cătălin ȚONE nu ar fi parcurs, cu depășirea vitezei apreciate ca fiind rezonabilă, etapele carierei didactice universitare, ajungând să obțină gradul didactic de profesor universitar în condiții care i-au umplut de uimire pe cei care înțeleg cât de greu este ca, în mod normal să parcurgi acele etape.
Chiar dacă pentru ofițerul Cătălin ȚONE o astfel de performanță nu este chiar în totalitate surprinzătoare, este de constatat că ceea ce a făcut el până a dobândit gradul didactic de profesor universitar, nu este ceva ușor de imitat.
Performanța acestuia de a urma și absolvi simultan cursurile a două școli doctorale poate fi considerată a fi extrem de greu de realizat, mai ales de către cei care au simțit pe pielea lor cât este de greu să urmezi cursurile unei școli doctorale, cu exigențele acesteia și să obții gradul științific de doctor în științe.
Un alt exemplu de ofițer asociat cu Robert Sorin NEGOIȚĂ este Adrian IACOB, care la fel ca alți colegi ai săi, a beneficiat de o evoluție profesională de excepție în domeniul didactic, ajungând să dețină gradul didactic de profesor universitar și funcția de rector al Academiei de Poliție ,,Alexandru Ioan Cuza”.
Acesta inițial a deținut gradul profesional de agent de poliție, după care, în condiții demne de o analiză aprofundată, a fost trecut în corpul ofițerilor, iar evoluția lui ulterioară a generat îndreptățite nedumeriri pentru faptul că a fost agent, având în vedere capacitatea lui de a promova.
Practic, un polițist care a reușit să fie avansat pe merit la gradul profesional de chestor de poliție și să ajungă la vârful domeniului științific și didactic universitar ca doctor în științe și rector al Academiei de Poliție ,,Alexandru Ioan Cuza”, este imposibil de explicat de ce nu a fost admis la această unitate de învățământ și a absolvit mai întâi cursurile unei modeste, raportat la valoarea lui personală, școli de agenți de poliție.
O posibilă explicație o constituie relațiile cu mediul politic, demonstrate inclusiv prin calitatea lui de coautor al lucrării ,,Criminalitatea organizată – Tratat de teorie și practică judiciară” împreună cu Robert Sorin NEGOIȚĂ, pe care, cei care îl cunosc, nu pot să îl suspecteze că ar avea capacitatea de a absolvi fără ajutor, cursurile unui liceu.
Un alt aspect de avut în vedere este că atât politicianul cât și cei doi polițiști ajunși, ei știu cum, fericiți deținători ai gradului didactic de profesor universitar, au fost semnalați public pentru că și-ar fi plagiat tezele de doctorat.
