Parafrazând pe inegalabilul dramaturg englez William Shakespeare, care a scris în urmă cu 425 de ani această celebra frază “Something is rotten in the state of Denmark!“, adică “E ceva putred în Danemarca”, constatăm existența unei situații în deplină concordanță cu titlul prezentului articol, deși mai corect, în sensul de precizie a formulării, ar fi fost să scriem ,,Something is rotten in the Mureș County” deoarece, probleme majore nu sunt doar în Municipiul Sighișoara ci în întreg Județul Mureș.
Această celebră replică are sensul generic că ceva este în neregulă în respectiva zonă geografică și unitatea administrativ-teritorială cu același nume.
Pentru cei care cunosc ce se întâmplă în Județul Mureș, formularea ,,Nimic nou sub soare!”, atribuită personajului biblic ,,Regele Solomon”, este de o mare actualitate, serviciile publice funcționând ,,selectiv” și ,,cu dedicație”, în funcție de interesele și/sau disponibilitatea unor persoane care ocupă funcții de decizie în mediul politic și în cel administrativ, iar poliția ca instituție, împreună cu funcționarii ei, fac parte în mod natural din această ,,construcție”.
În această frumoasă zonă a României, aplicarea legii pare să fi devenit opțională iar dispozițiile legale sunt interpretate de personal neabilitat legal și de multe ori cu calificări incerte, în funcție de criterii neprevăzute în dispoziții legale.
În aceste condiții, la Poliția Municipiului Sighișoara, polițiștii acționează în mod ,,selectiv”, discreționar și abuziv, inclusiv în domeniul investigării infracțiunii, dispoziții legale procedurale nefiind aplicate, iar faptele acestora au ca rezultat și probabil și ca scop, împiedicarea sau îngreunarea cercetărilor în cauze penale și tragerea la răspundere penală a făptuitorilor.
Atunci când polițiștii ocupanți de funcții de execuție nu efectuează activitatea de cercetare la fața locului în cazul infracțiunilor de furt, iar șefii lor profesionali tolerează această conduită infracțională, înseamnă că polițiștii îi favorizează în mod nelegal pe autorii infracțiunilor pe care ei au obligația legală de a le investiga.
Eventuala susținere că pot fi considerați vinovați doar cei care prin neefectuarea activității de cercetare la fața locului au compromis cercetările care trebuiau să aibă ca rezultat identificarea făptuitorilor și tragerea lor la răspundere penală, nu poate fi acceptată deoarece Poliția Română are o structură ierarhică, cu atribuții distincte și funcționează de foarte mult timp, cu proceduri logice fundamentate pe dispoziții legale.
Cu excepția reglementării activității prin norme legale, unii ar putea susține că este același tip de organizare ca a grupului infracțional organizat.
Faptul că activitățile funcționarilor din Poliția Română sunt reglementate prin dispoziții legale, conduce la concluzia logică a vinovăției șefilor din structurile de poliție, alături de subalternii lor, pentru neefectuarea activității de cercetare la fața locului în cazul comiterii infracțiunilor de furt.
Prin aceasta șefii structurilor de poliție acceptând neefectuarea acestei activități, acceptă că nu va exista nici posibilitatea legală de a demonstra pe bază de probe, vinovăția făptuitorilor și legătura acestora cu faptele comise.
În mod obișnuit, nu este nevoie de prea multă școală ca să îți dai seama că în acest mod polițiștii acționează în beneficiul autorilor infracțiunilor pe care au obligația legală de a le investiga, în scopul identificării și tragerii la răspundere penală a acestora.
Această situație poate, din punct de vedere legal, să fie corectată de către reprezentanții Ministerului Public, dacă aceștia și-ar îndeplini în mod corect atribuțiile profesionale.
În acest sens, este de evidențiat că legiuitorul, atunci când a stabilit atribuțiile organelor judiciare, a prevăzut că activitatea de urmărire penală efectuată de către polițiști, este condusă și supravegheată de către procurori.
În exercitarea acestei atribuții legale, procurorul are posibilitatea și obligația de a constata că polițiștii nu efectuează activitatea de cercetare la fața locului și să ia măsuri, potrivit competenței pe care o au, inclusiv de a se sesiza din oficiu pentru săvârșirea de către polițiști, a unor infracțiuni de serviciu și cercetarea acestora.
Această obligație legală nu este îndeplinită de către procurori, ei acționând ca și cum este opțiunea lor de a constata sau nu, în funcție de dispoziția pe care o au, săvârșirea infracțiunilor.
Constatarea acestui tip de infracțiuni, dacă procurorii și-ar îndeplini atribuțiile de serviciu, îi vizează și pe șefii structurilor de poliție care îi au în subordine pe cei care nu își îndeplinesc atribuțiile de serviciu de a efectua cercetarea la fața locului.
În Municipiul Sighișoara, activitatea șefului Poliției Municipiului Sighișoara și subalternilor lui care au calitatea de organe de cercetare a poliției judiciare, este condusă și supravegheată de procurorii din Parchetul de pe lângă Judecătoria Municipiului Sighișoara.
Procurorii din Parchetul de pe lângă Judecătoria Municipiului Sighișoara își desfășoară activitatea sub conducerea prim-procurorului acestei unități și care are același nume cu cel al șefului Poliției Municipiului Sighișoara.
Unii consideră că acest fapt ar putea constitui un motiv pentru care activitatea infracțională a subalternilor unuia, nu este observată, constatată, urmărită penal și sancționată legal de subalternii celuilalt.
Și asta ne face să revenim la titlul articolului nostru.
