După cum am scris în episodul precedent, activitatea polițiștilor nu se desfășoară înmod obișnuit la cote ridicate de profesionalitate iar existența cotidiană ne-a descurajat să avem așteptări nerealiste cu privire la acest aspect deoarece calitatea funcționarilor din poliție este la un nivel din ce în ce mai scăzut.
Cel mai grav însă nu este că sunt cu un nivel de pregătire aflat la un nivel minim istoric raportat la ultimii 50 de ani, ci lipsa în numeroase cazuri a bunei-credințe în desfășurarea activităților lor profesionale și existența unei accentuate tendințe abuzive în exercitarea atribuțiilor de serviciu.
Este vizibil și de înțeles că nu toți cei care dețin calitatea de polițist au disponibilitatea să își îndeplinească în mod corect și eficient atribuțiile de serviciu, între ei fiind destui care beneficiază în mod necuvenit din partea comunității, de foloase acordate în temeiul unor dispoziții legale, aceștia primind din partea societății, tot felul de drepturi deși nu și-au îndeplinit obligațiile profesionale ori
le-au îndeplinit în mod defectuos.
Despre aceștia este de remarcat că, sunt mulți care acționează în mod contrar atribuțiilor de serviciu pe care le au, iar acest tip de comportament nu poate fi explicat și cu atât mai puțin justificat doar prin prostie sau prin lenea și ,,miserupismul” care guvernează activitatea lor polițienească.
Fără a nega existența, vizibilă de altfel, a unui număr mare de proști între cei care au calitatea de polițiști, de leneși cu comportament de adevărați trântori sau de indolenți, nu se poate trece cu vederea faptul că multe dintre încălcările dispozițiilor legale comise de către aceștia, sunt săvârșite cu intenția direct și neechivocă de a produce încălcări ale drepturilor și/sau intereselor legitime ale unor persoane.
Această categorie de polițiști în exprimarea curentă sunt numiți infractori deoarece faptele pe care ei le comit prezintă elementele de tipicitate ale unor infracțiuni.
Unul dintre domeniile în care polițiștii comit astfel de infracțiuni este cel al activităților de constatare și de cercetare a infracțiunilor a căror comitere le este sesizată sau a căror comitere o constată în mod nemijlocit.
După cum cunosc mulți dintre cititorii publicației noastre, atunci când este comisă o infracțiune ai căror autori nu sunt cunoscuți, pentru identificarea și demonstrarea vinovăției acestora, este necesar să fie efectuate mai multe activități de investigare care au ca scop aflarea adevărului, administrarea de probe privind vinovăția autorilor și tragerea lor la răspundere penală.
În principal este nevoie să fie identificate urme care să evidențieze legătura între infracțiunea investigată și cei care au comis-o.
Pentru aceasta prima activitate procedurală care este necesar să fie efectuată, este cea de cercetare a locului unde a fost comisă infracțiunea pentru ca în timpul efectuării acestei activități, să fie identificate, fixate și ridicate acele urme care demonstrează atât comiterea infracțiunii sesizate, cât și legătura dintre aceasta și persoanele care au comis-o.
Asta se face atunci când se dorește identificarea și tragerea la răspundere penală a celor care au comis infracțiunile sesizate.
După cum am menționat anterior, pe fondul lipsei de interes în îndeplinirea atribuțiilor legale de către polițiști și de către procurorii care au atribuția de a supraveghea activitățile de cercetare penală pe care le efectuează polițiștii care fac parte din categoria organelor de cercetare ale poliției judiciare, activitățile de cercetare a locurilor unde au fost comise infracțiunile sesizate, ori nu sunt efectuate, ori sunt efectuate în mod defectuos.
Aceste situații care sunt din ce în ce mai des întâlnite, au ca rezultat și cel mai probabil și ca scop, împiedicarea sau îngreunarea efectuării cercetărilor în cauzele penale care privesc comiterea infracțiunilor comise, constituind în concret o activitate de ajutorare a făptuitorilor în scopul menționat.
În mod logic, dacă nu este efectuată activitatea de cercetare a locului unde a fost comisă infracțiunea, nu ai posibilitatea să identifici și să ridici urmele create de autorii acesteia.
În condițiile în care nu sunt identificate și ridicate din câmpul infracțiunii, urmele create de către autorii infracțiunii, nu poate fi făcută pe bază de probe, legătura între aceștia și infracțiunea comisă în legătură cu care trebuie efectuate cercetări.
Prin aceasta, încă de la început, prin neîndeplinirea obligației lor legale de efectuare a activității de cercetare la fața locului, polițiștii se poziționează de partea autorilor de infracțiuni pe care îi favorizează și compromit până la anulare, interesele legale ale statului și persoanelor vătămate prin comiterea infracțiunii, pentru crearea condițiilor care să permită tragerea la răspundere penală a celor care au comis infracțiunile.
