Așa cum ne-am obișnuit după 22 Decembrie 1989, politicienii s-au implicat în distrugerea a cât s-a putut de mult din societatea românească și anume din acea parte a ei care funcționa pe baza unor reguli de bun simț.
În acest sens lumea era obișnuită ca polițiștii să acționeze în scopul impunerii respectării prevederilor legale iar comportamentul lor era unul cu un nivel moral peste medie, chiar dacă nu erau deosebit de simpatici populației în contextul în care atribuțiile lor implicau luarea de măsuri de sancționare împotriva celor care încălcau regulile societății iar unora dintre cei care făceau obiectul activităților polițienești se ajungea să li se îngrădească pentru diferite intervale de timp libertatea de mișcare.
În mod sigur, marea majoritate a membrilor populației se simțeau protejați de către polițiști pe care nu îi tratau în mod necondiționat cu neîncredere sau cu suspiciune și nu exista predispoziția de a-i considera corupți, abuzivi, părtinitori, indolenți și/sau aserviți mediului politic.
Odată cu trecerea timpului realitățile și percepțiile s-au schimbat iar polițiștii, atât cei care fac parte din diferitele structuri din Ministerul Afacerilor Interne, cât și cei care fac parte din structurile de poliție locală, au înregistrat un accentuat deficit de calitate umană, de pregătire generală și profesională, de credibilitate, corectitudine, bună-credunță, eficiență și disponibilitate de a-și îndeplini atribuțiile de serviciu și de a acționa pentru apărarea drepturilor și intereselor legitime ale membrilor comunității.
Această schimbare s-a produs ca urmare a implicării politicienilor în activitățile structurilor Ministerului Afacerilor Interne și a militarilor/funcționarilor care erau numiți pe funcțiile din cadrul acestora, astfel încât mizeria morală specifică mediului politic a fost dusă și în M.A.I., unde în anumite locuri starea de igienă
morală oricum nu era una perfectă.
Oricum, prin comparație cu mizeria morală a mediului politic, care are un specific aparte, mediul profesional din structurile Ministerului Afacerilor Interne era unul complet steril care putea să se bucure de respectul și încrederea populației, însă trecerea timpului a demonstrat că relaționarea dintre politicieni și membrii personalului din M.A.I., a avut ca rezultat aducerea credibilității, corectitudinii și încrederii în militarii/funcționarii din ministerul menționat, la un nivel extrem de scăzut.
Fără a insista asupra nivelelor superioare ale mediului politic unde este cunoscut că ticăloșia este o condiție obligatorie pentru a avansa și rezista la vârful ,,piramidei trofice”, este de analizat interacțiunea dintre acei politiceni care ocupă poziții de demnitate publică în cadrul unităților administrativ-teritoriale, aceștia fiind consilierii locali, consilierii județeni, primarii și președinții de consilii județene și polițiștii cu care aceștia interacționează.
De obicei persoanele alese în funcțiile de demnitate publică în cadrul unităților administrativ-teritoriale nu se remarcă printr-o calitate umană și/sau valoare personală de un nivel peste medie, prin realizări personale deosebite anterioare ocupării funcțiilor de demnitate publică ori printr-un nivel de onorabilitate
extraordinar, ei nefiind recomandați de deținerea de calități personale pentru ocuparea funcțiilor în care au fost aleși.
Ei nu susțin examene de capacitate pentru a demonstra că posedă calificările, deprinderile și expertiza pentru a administra o comunitate, fiind votați și aleși pentru imaginile în care sunt prezentați zâmbind pe afișele de publicitate electorală și în cazul celor mai mulți pentru faptul că își induc în eroare concetățenii cărora le promit de cele mai multe ori lucruri pe care nici măcar nu intenționează să încerce să le realizeze, ori nu sunt realizabile.
Unii ar spune că este vorba despre un simplu exercițiu de prosteală care vizează pe membrii colectivității cărora li se solicită să acorde votul pentru cei care candidează, însă este o înșelăciune în forma în care sunt prezentate ca adevărate fapte mincinoase în scopul obținerii de către autorii respectivelor fapte a unor foloase injuste și care au ca rezultat prejudicierea unităților administrativ-teritoriale în care ei candidează și sunt aleși și a cetățenilor acestora.
Despre aceste persoane, în special primarii, este de notorietate că după ocuparea funcțiilor de demnitate publică reușesc să dobândească abilități de buni administratori iar starea lor materială dobândește un curs accentuat ascendent incomparabil cu alte perioade din existența lor.
De atunci până acum lucrurile au involuat, calitatea membrilor personalului Ministerului Afacerilor Interne este în cădere liberă și spre partea finală a traseului de prăbușire, iar primarii, mulți dintre ei nulități evidente și vizibile de la mare distanță, datorită apartenenței lor la structurile de putere politică și influență ale mediului politic, au dobândit ascendent asupra polițiștilor care prin calitatea lor
criticabilă au încurajat această atitudine.
Deși opinia membrilor societății, inclusiv a unor polițiști onești este aceea că e jenant să fii polițist și slugă a unui primar, mulți polițiști demonstrează în mod curent că au organism puternic și reușesc să reziste firescului sentiment de jenă.
Aceste susțineri urmează a fi susținute cu exemple concrete, ocazie cu care se va putea constata că nu doar polițiștii, ci și unii magistrați au organism puternic.
Odată cu creșterea nivelului lor de trai, cei aleși în funcția de primar dobândesc modificări comportamentale și ajung să exercite în mod discreționar autoritatea funcției ocupate asupra persoanelor din subordinea lor sau din instituțiile publice cu care relaționează în exercitarea atribuțiilor lor de serviciu.
Dacă în cazul funcționarilor din structurile de poliție locală, încă de la înființarea acestora a existat percepția publică că aceștia sunt slugile primarilor și că urmau a fi folosiți în mod cel puțin discutabil din punct de vedere legal, în cazul funcționarilor din Ministerul Afacerilor Interne lucrurile păreau foarte greu de crezut în sensul că ar fi putut să involueze în așa fel încât să ajungă la actuala situație în care inclusiv primari de comune să exercite influență de pe poziții de autoritate asupra polițiștilor din Poliția Română.
În mod obișnuit în comune primarii sunt percepuți așa cum sunt, cu un nivel de pregătire și de înțelegere extrem de scăzut și nu de puține ori cvasiinexistent, după cum sunt și cei care le-au acordat votul lor pentru a fi aleși, astfel încât sunt acceptați de către membrii comunității deoarece sunt considerați ca fiind
compatibili cu ei.
Referitor la funcționarii din Ministerul Afacerilor Interne percepția publică este aceea că pentru a ocupa o funcție în cadrul structurilor acestui minister, este nevoie să posezi un anumit nivel de pregătire și să îndeplinești condiții de onorabilitate, care în cazul candidaturii pentru funcția de primar, nu sunt prevăzute în dispoziții legale.
În concluzie, candidații pentru dobândirea statutului de funcționar în Ministerul Afacerilor Interne au avut tot timpul de îndeplinit cerințe de nivel superior în comparație cu candidații la funcția de primar în cazul cărora nu sunt stabilite condiții pentru deținerea unui nivel minim de pregătire.
Luând în calcul decalajul de condiții pentru a concura la dobândirea calității de funcționar în Ministerul Afacerilor Interne și pentru a concura la dobândirea calității de primar, în mod logic ar fi de așteptat ca ierarhia valorică în societate să fie stabilită în considerarea condițiilor existente pentru a te înscrie în competiție în vederea dobândirii calităților menționate. Și a fost o perioadă în care ierarhia a fost cea normală.
De atunci până acum lucrurile au involuat, calitatea membrilor personalului Ministerului Afacerilor Interne este în cădere liberă și spre partea finală a traseului de prăbușire, iar primarii, mulți dintre ei nulități evidente și vizibile de la mare distanță, datorită apartenenței lor la structurile de putere politică și influență ale mediului politic, au dobândit ascendent asupra polițiștilor care prin calitatea lor criticabilă au încurajat această atitudine.
Deși opinia membrilor societății, inclusiv a unor polițiști onești este aceea că e jenant să fii polițist și slugă a unui primar, mulți polițiști demonstrează în mod curent că au organism puternic și reușesc să reziste firescului sentiment de jenă.
Aceste susțineri urmează a fi susținute cu exemple concrete, ocazie cu care se va putea constata că nu doar polițiștii, ci și unii magistrați au organism puternic.
