Ionel Georgescu, fost polițist din Strehaia, pensionar MAI și personaj cu legături adânci în aparatul de putere, a revenit în 2025 într-o funcție-cheie din Ministerul Energiei, în ciuda multiplelor controverse și anchete care îl vizează. Portretul unui „pensionar special” care a traversat mai bine de două decenii de administrație publică rotindu-se strategic între funcții, protejat de rețele influente din zona politică și serviciile secrete interne.
Revenirea „miraculoasă” în vârful ministerului
La data de 24 iunie 2025, exact în ziua următoare plecării lui Sebastian Burduja din fruntea Ministerului Energiei, Ionel Georgescu a fost reinstalat ca Director General al Direcției Generale Energie Electrică, Petrol și Gaze Naturale. Direcția este responsabilă cu autorizarea construcției de conducte de gaze, acordarea de licențe de stocare și supravegherea securității energetice naționale – o poziție strategică, influentă și vulnerabilă la interese externe și interne.
Numirea vine după ce Burduja îl demisese pe Georgescu, în urma suspiciunilor privind falsificarea unui raport de control la CNCIR – compania de stat aflată în subordinea ministerului. Potrivit investigațiilor ulterioare, raportul întocmit de Georgescu ar fi ascuns nereguli grave și ar fi protejat-o pe directoarea Ioana Timofte, în contextul unui conflict de interese major: în paralel, Georgescu era și membru al Consiliului de Administrație al CNCIR, practic controlând propria activitate.
Cazul CNCIR: raport fals, delapidare, bonusuri și complicități
În perioada 2020–2023, compania CNCIR a fost condusă de Ioana Timofte, nepoata fostului șef al SRI, Radu Timofte. Sub coordonarea sa, conform DIICOT, ar fi fost orchestrate 485 de achiziții fictive în valoare de aproape 2 milioane de euro, printr-un mecanism clasic de deturnare a fondurilor publice: facturi false, bunuri inexistente, bani sifonați pentru uz personal.
Printre exemplele concrete se numără mobilarea fictivă a unui apartament de lux cu peste 100.000 euro din fondurile companiei. În ciuda acestor practici, Ionel Georgescu – șef al Corpului de Control al ministrului și membru CA – nu a efectuat niciun control la CNCIR și, dimpotrivă, a girat performanțele manageriale ale Ioanei Timofte, votând acordarea de prime anuale de ~80.000 €. Justificarea sa: controalele „nu au fost planificate de ministru”.
După reținerea Ioanei Timofte de către DIICOT în 2023, Georgescu a fost demis. Însă în 2025, la plecarea ministrului Burduja, susținerea unor influenți precum Virgil Popescu și vechile rețele din DGPI (fosta DGIPI – serviciul secret al MAI) au facilitat revenirea sa în funcție, în ciuda istoricului.
Trecutul: din Strehaia la vârful serviciilor secrete
Ascensiunea lui Ionel Georgescu este un exemplu de carieră propulsată de loialitate și conexiuni politice, nu de competență sau integritate. Plecat ca polițist la Strehaia, devine în anii 2000 ofițer DGA, apoi detașat la DNA ca specialist anticorupție. În 2009 ajunge director general DGA și iese la pensie la nici 45 de ani, cu grad de comisar-șef, obținând pensie specială de peste 200.000 lei anual.
Un moment definitoriu: în ianuarie 2009, Liviu Dragnea, pe atunci ministru de Interne, îl propune pe Georgescu pentru conducerea DGIPI (serviciul de informații al MAI), funcție esențială în arhitectura de putere a statului. Deși propunerea nu s-a concretizat, ea reflectă susținerea la nivel înalt de care beneficia Georgescu.
Dosarul Duicu și scurgerile de informații clasificate
Numele lui Georgescu apare în stenogramele din dosarul Adrian Duicu, fost baron de Mehedinți. Într-o discuție din 2014, Duicu îi spune lui Georgescu că „problema ta s-a rezolvat acolo… la masă cu premierul”, referindu-se la Victor Ponta. Georgescu răspunde: „Vin în zonă după tine?”, confirmând existența unei rețele de influență la cel mai înalt nivel.
Tot în acea perioadă, Georgescu a fost investigat într-un caz de scurgeri de informații secrete din arhiva DGIPI, alături de generalii Costică Silion și Nelu Pop. Presa anului 2010 relata că documente clasificate ar fi fost transmise către politicieni sau oameni de afaceri apropiați PSD. Georgescu a fost destituit în acel context, însă fără urmări penale.
Rotirea cadrelor și sinecurile din ministere
Deși pensionat din 2009, Georgescu a fost constant reangajat în structuri guvernamentale, în special în ministerele economice și energetice. În 2020, încasa peste 287.000 lei anual din cumul de funcții: salariu de la minister, plus indemnizații de la Uzina Mecanică București și Băița SA.
În 2021, ministrul Claudiu Năsui (USR) îl demite pe Georgescu din poziția de „administrator special pentru privatizare”, denunțând sistemul de sinecuri. Însă în scurt timp, Georgescu este recuperat de Virgil Popescu la Ministerul Energiei, ca director al Direcției de Integritate și Antifraudă.
Presa titra ironic: „Bugetar de lux, salvat prin metoda Ceaușescu – rotația cadrelor”.
Infiltrarea MAI în Ministerul Energiei
Mai mulți angajați ai Ministerului Energiei susțin, sub anonimat, că direcțiile-cheie sunt dominate de foști ofițeri DGPI (fosta „Doi și-un sfert”). Georgescu, dar și personaje precum Brândușa Bordeianu (Turbatu), ar fi fost plantați în funcții fără legătură cu domeniul energetic, acționând în spiritul unei „militarizări informale”.
Această structură paralelă ar fi avut un rol decisiv în numiri politice, gestionarea contractelor și acoperirea unor nereguli. Funcționarii reclamă că deciziile erau luate în afara canalelor oficiale, într-un cerc de influență în care Georgescu era central.
Apartamentul de la etajul 5: spațiu guvernamental, uz privat
Un aspect relatat de surse din interior este folosirea unui apartament situat la etajul 5 al Ministerului Energiei, destinat inițial lui Virgil Popescu, dar utilizat ulterior de grupul său de apropiați – inclusiv Ionel Georgescu – pentru întâlniri neoficiale. Martori susțin că acolo aveau loc întrevederi private, inclusiv cu persoane anchetate (Ioana Timofte), în perioada în care scandalurile din CNCIR atingeau apogeul.
Deși greu de dovedit oficial, prezența acestui apartament în „folclorul ministerial” ca simbol al rețelelor oculte contribuie la imaginea de netransparență și abuz instituțional.
