În articole publicate anterior, am informat despre faptul că la Poliția Municipiului Sighișoara au fost depuse plângeri penale care au fost înregistrate sub numărul 304 din 28.05.2024, sub numărul 305/28.05.2024, sub numărul 311/29.05.2024, sub numărul 312/29.05.2024 și sub numărul 313/29.05.2024, în care este sesizată săvârșirea infracțiunilor de furt calificat și abuz în serviciu de către autori a căror identitate nu era cunoscută.
După momentul în care au fost sesizați în mod procedural cu privire la săvârșirea infracțiunilor menționate, încălcând atribuțiilor de serviciu pe care le aveau, polițiștii din Poliția Municipiului Sighișoara, nu au dispus și nu au efectuat activitatea procedurală de cercetare la fața locului.
Tot la data de 29.05. 2024, persoana fizică F.A.P. a mai depus la Poliția Municipiului Sighișoara, o plângere penală în conținutul căreia a sesizat săvârșirea infracțiunilor de furt calificat și abuz în serviciu de către autori a căror identitate nu era cunoscută.
Plângerea penală depusă a fost înregistrată sub numărul 314/29.05.2024 și în mod identic ca în cazul plângerilor penale anterior menționate și nesurprinzător pentru cei care este posibil să cunoască motivele reale ale acestei conduite ilicite, nici în cazul acestei plângeri penale, polițiștii din Poliția Municipiului Sighișoara nu au dispus și/sau efectuat activitatea procedurală de cercetare la fața locului.
Despre respectiva activitate am menționat și anterior că ea nu este una opțională ca să decidă polițistul dacă o efectuează sau nu, în funcție de starea sufletească pe care o are la momentul în care este înregistrată sesizarea prin care este încunoștiințat despre comiterea unor anumite categorii de infracțiuni, între care este și cea de furt.
Referitor la starea sufletească a polițiștilor aflați în timpul programului lor de lucru și în exercitarea atribuțiilor lor de serviciu, deși această stare poate fi influențată de numeroși factori, din punct de vedere legal ea nu este importantă.
Respectivii polițiști fiind în timpul programului lor de lucru și în exercitarea atribuțiilor lor de serviciu, se aflau în serviciu public și aveau obligația legală de a se conforma dispozițiilor imperative ale Codului de procedură penală.
Conform textului aliniatului (1) al articolului 192 din actul normativ menționat,
În cazul infracțiunilor de furt, este îndeplinită cerința legală de a fi dispusă cercetarea la fața locului, deoarece ,,este necesară constatarea directă în scopul determinării sau clarificării unor împrejurări de fapt ce prezintă importanță pentru stabilirea adevărului”.
,,Per a contrario” se poate poate susține că în cazul infracțiunilor de furt, dispunerea și efectuarea activității de cercetare la fața locului nu este necesară decât atunci când nu se dorește identificarea și tragerea la răspundere penală a făptuitorilor.
În mod cert, nedispunerea și neefectuarea activității de cercetare la fața locului în cazul în care este sesizată comiterea infracțiunii de furt, are ca efect și cel mai probabil și ca scop, împiedicarea sau îngreunarea cercetărilor în cauzele penale și a tragerii la răspundere penală a făptuitorilor.
Referitor la nedispunerea și neefectuarea activității de cercetare la fața locului, constituie fără niciun dubiu, un act de ajutor dat făptuitorilor în scopul împiedicării sau îngreunării cercetărilor în cauzele penale în care nu a fost dispusă și/sau efectuată respectiva activitate procedurală.
Despre acest tip de ajutor dat în condițiile la care s-a făcut referire, legiuitorul a prevăzut incriminarea lui ca infracțiune în conținutul art. 269 alin. (1) din Codul penal.
Conform textului dispoziției legale menționate,
,,Ajutorul dat făptuitorului în scopul împiedicării sau îngreunării cercetărilor într-o cauză penală, tragerii la răspundere penală, executării unei pedepse sau măsuri privative de libertate se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă. “
Din lecturarea textului dispoziției legale menționate și reproduse, pare să rezulte că activitatea polițiștilor din Poliția Municipiului Sighișoara, care nu au dispus și/sau efectuat activitatea de cercetare la fața locului în cazurile infracțiunilor de furt care le-au fost sesizate, are o certă relevanță penală care în mod normal trebuie să atragă răspunderea penală a acestora.
O concluzie evidentă care rezultă din analiza aspectelor prezentate, este aceea că la Poliția Municipiului Sighișoara, nici polițiștii care nu au dispus și/sau efectuat activitatea de cercetare la fața locului în cazurile infracțiunilor de furt, nici șefii lor profesionali care posedă atribuții de control a activității acestora și au luat cunoștință despre încălcarea de către subalternii lor a dispozițiilor legale, nu acționează în interes public.
În al cui interes acționează se cunoaște, dar în mod sigur nu este vorba despre un interes public și nici despre unul legal.
Pentru aceste motive, unii se întreabă, ce anume caută ei la subunitatea de poliție unde sunt numiți pe funcții publice, beneficiind de drepturi bănești atât de substanțiale, încât se refuză furnizarea de informații de interes public despre acestea.
La această întrebare ar fi normal și legal să răspundă șeful Poliției Municipiului Sighișoara, comisarul șef de poliție Cristian RĂCLARU.
În scris și în calitate procesuală.
