Unii dintre cititorii noștri își pun în mod firesc întrebarea care poate fi scopul și rezultatele prezentării în spațiul public a disfuncționalităților și încălcărilor prevederilor legale de către polițiști în cadrul exercitării atribuțiilor lor de serviciu.
În mod firesc polițiștii nu fac parte din categoria îngerilor și cu atât mai puțin din cea a sfinților, fiind selectați dintre membrii societății și având calitățile și deficiențele pe care le au aceștia.
Cu alte cuvinte, polițiștii nu sunt nici mai buni, nici mai răi decât cei dintre care au fost recrutați și li s-a atribuit un statut profesional care le permite și impune nu doar aplicarea prevederilor legale, dar le permite și să nu aplice legea dacă nu vor să facă asta, ori în alte situații, să o aplice altfel decât cu respectarea prevederilor ei.
Aceste abateri de la prevederile legale comise de către polițiști se consumă în mod obișnuit în cadrul unor relații bilaterale iar neîndeplinirea atribuțiilor de serviciu ori îndeplinirea lor defectuoasă de către funcționarii menționați, are un grad mic de expunere publică, astfel încât polițiștii beneficiază de acest aspect.
Un alt aspect de interes este acela că verificarea informațiilor sau semnalărilor despre încălcări ale prevederilor legale comise de către polițiști este efectuată de către alți polițiști care în mod obișnuit nu pot să facă abstracție de faptul că sunt colegi cu cei ale căror fapte sunt investiți să le verifice și/sau să le cerceteze.
Această situație face ca atitudinea lor să fie în mod obișnuit una lipsită de obiectivitate, fiind ,,ab initio” predispuși să efectueze cercetările în mod partizan, pentru a favoriza, în limitele posibilităților concrete ale fiecărui caz, pe cei ale căror fapte au obligația de a le verifica și/sau cerceta.
Cei investiți cu verificarea aspectelor sesizate fac parte din structurile numite ,,de control intern” și despre care doar în puține cazuri se pot spune lucruri apreciative, deoarece prin conduita lor profesională ei crează condițiile ca cine a ,,călcat strâmb” o dată, să o mai facă și altă dată.
Revenind la mențiunile noastre anterioare, polițiștii nu sunt și nici nu pot fi îngeri sau sfinți, chiar dacă ar fi de dorit să fie așa, iar comunicatele Direcției Generale Anticorupție și cele ale Direcției Naționale Anticorupție confirmă extrem de des existența aceastei stări de lucruri.
În condițiile în care funcționarii polițiști care încalcă diverse dispoziții legale sunt tratați cu nejustificată blândețe, îngăduință sau chiar indulgență în forma ei consacrată, acest tip de tratament constituie în concret o încurajare a manifestărilor de încălcare a legii de către polițiști.
Cu toții ne-am obișnuit să luăm cunoștință despre atitudinea ,,relaxată” a polițiștilor față de obligativitatea de a se conforma dispozițiilor legale, aceștia procedând la încălcarea obligațiilor de a se conforma multor prevederi care au un caracter obligatoriu neechivoc pentru persoanele care nu au un statut important în cadrul agențiilor de aplicare a legii și de asemenea ne-am obișnuit cu tratamentul de neluare a măsurilor de sancționare împotriva lor.
Atitudinea de excepționalism a polițiștilor la care facem referire, nu este fundamentată pe prevederi legale ci pe tupeu individual, de grup și/sau de categorie profesională, impunitate ,,de facto” în cele mai multe cazuri acordată prin tratamentul favorizant aplicat de către șefii lor profesionali, tolerare din partea organelor de control intern și a celor de urmărire penală și acceptare din partea societății care este lipsită de posibilități reale de a obține soluții corecte împotriva polițiștilor care le încalcă drepturile și interesele legitime.
Toți acești factori sunt de natură să încurajeze perpetuarea unui anume tip de conduită în structurile în care își desfășoară activitatea polițiștii deoarece necunoașterea de către membrii societății a derapajelor polițiștilor de la starea de legalitate, le asigură acestora o stare de liniște și confort.
Dacă aceste fapte ajung la cunoștința publică, cei care potrivit tradițiilor au tendința de a favoriza pe polițiștii care încalcă legea vor fi puși în situația de a lua în calcul că acțiunile și inacțiunile lor incorecte vor ajunge la cunoștința publicului iar atitudinea lor va deveni mai reținută și eventual legală.
Despre cei care verifică sesizările ce îi vizează pe polițiști, menționăm că ei sunt predispuși la încălcarea legii, dar nu sunt pregătiți să suporte presiunea publică pentru atitudinea și actele lor ilicite care îi fac vulnerabili în planul imagiii și al percepției publice iar acesta poate constitui în multe cazuri un element de inhibare în activitățile de încălcare a prevederilor legale.
Nu de puține ori, o astfel de intervenție de informare publică și de analizare competentă a unor situații în care despre polițiștii implicați nu se poate susține că nu ar fi ,,bad boys”, prin notorietatea și presiunea publică create, poate contribui atât la cunoașterea de către membrii societății a stărilor de lucruri negative din zona polițienească, cât și la obținerea unor soluții corecte pentru cei ale căror drepturi și interese legitime sunt vătămate prin acțiunile ilicite ale polițiștilor.
Fiindcă dacă este să se aștepte ca în cazul polițiștilor autori de încălcări de prevederi legale organele de urmărire penală să acționeze obiectiv și impartial, de foarte multe ori se așteaptă mult sau/și degeaba.
Dar despre cazuri concrete de favorizare de către organele de urmărire penală a unor polițiști autori de infracțiuni, vom scrie în alte articole.
