Despre fobia magistraților

Anterior am scris despre valul de mizerie aruncat asupra persoanei decedate
general de brigadă (rez.) Dumitru DUMBRAVĂ și despre cât de mult rău a făcut el
în timpul vieții când a expus posibilitatea ca un serviciu de stat, care posedă
competențe legale în domeniul informațiilor privitoare la siguranța națională a
României, să își mențină interesul/atenţia până la soluţionarea definitivă a unor
cauze.
Nimeni nu a demonstrat că este ceva greșit sau că ar constitui încălcare a legii ca
un serviciu de informații să culeagă informații despre un anume domeniu de
activitate și de ce zona justiției în care nu toți au profil de îngeri să fie exceptată de
la exercitarea acestei atribuții de serviciu legale.
A privi și / sau a asculta într-un domeniu de interes public, nu este ceva incorect iar
,,urzicarea” unora că se întâmplă sau ar putea să se întâmple așa ceva, nu justifică
scoaterea domeniului pe care ei îl populează, din zona de atribuții legale ale acelui
serviciu.
Culegerea de informații nu înseamnă nici control, nici influențare, dar dorința de a
împiedica exercitarea unor atribuții legale, nu doar că are un caracter nepotrivit și
incorect, dar este vizibil și fără să ai pregătire de specialitate că este făcută ca să
poată ascunde niște lucruri despre care nu se dorește să se știe, iar acestea nu fac și
nu pot face parte din categoria celor corecte.
,,Per a contrario”, ce motive ar putea avea niște persoane corecte să fie ,,alergice”
la faptul că un serviciu de stat privește și/sau ascultă în direcția lor, în condițiile în
care nimeni nu le spune ce și cum să facă în exercitarea atribuțiilor lor de serviciu,
nici măcar că au obligația de a se conforma prevederilor legale.
Atât motivele oficiale cât și cele reale pentru care magistrații sunt speriați că
cineva ar putea să manifeste un interes legal pentru zona în care ei își desfășoară
activitatea profesională, merită o examinare și o analizare exigentă în societatea
românească, pentru a stabili dacă există motive justificate pentru o astfel de
atitudine.

În condițiile în care activitățile menționate sunt autorizate de către magistrați,
eventualele nemulțumiri exprimate de alți magistrați cu privire la posibilitatea
efectuării unor activități autorizate, constituie în concret o exprimare de către
aceștia a lipsei de încredere în sistemul judiciar.
Într-o logică normală, ce nu omoară restul societății, nu are de ce să omoare nici
justiția și pe magistrați, fiindcă acolo își desfășoară activitățile profesionale
persoane corecte care se presupune că nu efectuează activități incorecte și cu atât
mai puțin nelegale.
Dacă magistrații au un alt punct de vedere, ei au posibilitatea de a-l prezenta în
mod argumentat, de ce ei ca persoane corecte, sunt speriate fie și de simpla
posibilitate ca un serviciu de stat să își exercite atribuțiile legale și cu privire la
domeniul în care ei își desfășoară activitatea profesională, deoarece tot ei sunt cei
care autorizează desfășurarea acelui tip de activități.
Evident că există și cazuri în care din cauza volumului mare de activitate
profesională, unele dintre aceste persoane ajung să facă și sex la locul de muncă,
așa cum este cazul judecătoarei de la Curtea de Apel București despre care există
informații în spațiul public, dar asta probabil că este ceva ce ține de volumul mare
de lucru care nu permite ca această activitate să fie practicată la domiciliul
conjugal și cu partenerul oficial.
Nefiind focalizați pe astfel de activități ce țin de onorabilitatea magistraților și unii
ar putea crede că justifică acordarea de spor salarial pentru desfășurarea de
activități de suprasolicitare psihică și nu numai, nu putem decât să ne exprimăm
nedumerirea pentru ce anume magistrații ar fi nemulțumiți de posibilitatea ca un
serviciu de stat să își exercite atribuțiile legale și în zona lor de activitate.
Activități de tipul celor la care am făcut referire, se poate aprecia că ar constitui un
motiv chiar pentru acordarea de spor de risc deoarece pe fondul unor sperieturi se
pot produce adevărate tragedii care să necesite inclusiv intervenții medicale.
De asemenea, până nu de mult, nu a fost acordată atenția cuvenită familiilor care
există în mediul judiciar și pentru care, conform percepției publice, neexercitarea
unor influențe specifice acestui tip de situații, nu constituie o caracteristică a
activităților lor.

Pentru cei nemulțumiți și care nu pot suporta, așa cum a fost și este valabil și
pentru alți membri ai populației României, există opțiunea neîngrădită de nimeni a
soarelui blând al Spaniei unde căpșune gustoase și hrănitoare așteaptă pe câmpuri
întinse să fie recoltate.
Practic, nimeni nu te ține dacă tu nu vrei să rămâi iar dacă cineva pleacă locul lui
nu va rămâne neocupat.

Marian ALIMANESCU

Știri recente

Politică

Actualitate

Comunitate

Copyright Tribuna Coruptiei- Toate drepturile rezervate.