Anterior am scris despre faptul că în cazul plângerii penale înregistrată la Poliția Municipiului Sighișoara sub numărul 304 din 28.05.2024 și în care este sesizată săvârșirea infracțiunilor de furt calificat și abuz în serviciu de către autori a căror identitate nu era cunoscută, polițiștii din subunitatea de poliție menționată, nu au dispus și nu au efectuat cercetarea la fața locului.
În mod normal astfel de situații nu sunt ceva ieșit din comun în activitatea unor polițiști normali care la adăpostul statutului lor special, aplică dispozițiile legale ca și cum acestea ar fi tipărite pe hârtie igienică.
Realitatea este că, polițiștii din Poliția Municipiului Sighișoara nu pot să invoce ca explicație și cu atât mai puțin ca scuză, că pentru ei, dispozițiile de procedură penală ar fi fost tipărite de tipul de hârtie la care am făcut referire.
Dar câți sunt polițiștii care să nu fi comis și ei, ca orice om, o infracțiune și mai ales una din categoria celor de serviciu?
Ar fi ca și cum, un bucătar nu ar gusta și el din când în când, din mâncarea pe care o prepară el sau colegii lui de muncă.
Prin urmare, atunci când, așa cum s-a întâmplat în mod repetat la Poliția Municipiului Sighișoara, a fost comisă o infracțiune de serviciu, respectiv un abuz în serviciu, asta nu a fost de natură să impresioneze prea multă lume în general și probabil pe nimeni dintre polițiști, în cazul în speță.
S-a întâmplat și s-a comis o infracțiune de către polițiști, dar asta nu este un capăt de țară, deoarece nu este nici prima, nici ultima dintre infracțiunile comise de către polițiștii din Poliția Municipiului Sighișoara.
Astfel de situații nu pot să mai impresioneze pe polițiștii din Poliția Municipiului Sighișoara și nici să atragă atenția procurorilor care, potrivit dispozițiilor legale care le sunt aplicabile, au obligația legală de a supraveghea activitatea de urmărire penală pe care o efectuează polițiștii care au calitatea de organe de cercetare ale poliției judiciare.
Tot la data de 28.05.2024, persoana fizică F.A.P. a mai depus la Poliția Municipiului Sighișoara, o plângere penală în conținutul căreia a sesizat săvârșirea infracțiunilor de furt calificat și abuz în serviciu de către autori a căror identitate nu era cunoscută.
Respectiva plângere penală a fost înregistrată la Poliția Municipiului Sighișoara, sub numărul 305/28.05.2024 și la fel ca și în cazul plângerii penale la care am făcut anterior referire, nu a fost dispusă și nu a fost efectuată activitatea de cercetare la fața locului.
Dincolo de orice posibile explicații pe care ar putea încerca să le dea polițiștii, este cert că efectuarea activității de cercetare la fața locului, nu este una opțională ci una obligatorie.
Ea are ca scop identificarea urmelor care confirmă sau infirmă existența infracțiunilor sesizate și pe cele ale persoanelor care le-au săvârșit, în scopul tragerii lor la răspundere penală și pentru apărarea ordinii de drept care trebuie să guverneze relațiile care există între membrii societății.
În condițiile în care nu există urme, în mod obișnuit nu există nici probe care să permită identificarea autorilor infracțiunilor comise.
Unii ar putea să susțină că în mod evident, polițiștii nu doresc să îi identifice pe autorii infracțiunilor comise și că în acest scop, nu au efectuat cercetarea la fața locului, pentru a preveni producerea vreunei situații nedorite de ei, de a identifica și ridica urme ale infracțiunilor comise și ale celor care le-au comis.
O astfel de situație ar fi putut să creeze complicații nu doar cu privire la apariția unei eventuale stări de disconfort pentru cei care au comis infracțiunile care au fost sesizate în conținutul celor două plângeri penale și care ar fi putut să se simtă într-o posibilă stare de pericol gândind că pot fi identificați și trași la răspundere penală, ci și pentru polițiștii care ar fi fost puși în situația de a efectua numeroase și stresante activități de urmărire penală.
După cum se cunoaște, scopul unui om în viață nu este acela să plece obosit de la locul în care își desfășoară activitatea profesională, deoarece în cazul polițiștilor ar fi nepotrivit să îl numești loc de muncă, pentru a nu se putea dedica altor activități după încetarea programului lor de lucru.
Iar polițiștii sunt și ei oameni și este de înțeles de ce evită atât cât pot, să ajungă într-o stare fizică de oboseală care după încheierea programului lor de lucru, să îi împiedice a se dedica activităților de real interes.
Șeful Poliției Municipiului Sighișoara, care le permite polițiștilor să aibă un astfel de program de lucru ferit de stres și de oboseală, este comisarul șef de poliție Cristian RĂCLARU, funcționar public al cărui nume va mai fi menționat în context negativ în următoarele articole.
Desfășurarea activității lui și a subalternilor lui în condiții de tipul celor la care am făcut referire, este făcută posibilă, de către ,,preafericitul” chestor de poliție Constantin MIHALACHE ca șef al Inspectoratului de Poliție Județean Mureș, iute prinzătorul de ,,gânji”.
Un funcționar care merită…
Dar ce nu merită?
