Articolul precedent a fost publicat sub titlul ,,De ce încalcă polițiștii legea?”, exprimând preocuparea membrilor societății față de numeroasele încălcări ale dispozițiilor legale comise de către polițiști.
Așa cum este firesc, fiecare act de încălcare a dispozițiilor legale generează preocupare în rândurile membrilor comunității, fiind de dorit ca astfel de evenimente să nu se mai producă iar atunci când se produc să fie reprimate potrivit gravității lor și modului în care sunt percepute social, deoarece fiecare dintre membrii comunității și comunitatea în ansamblul ei, au dreptul să fie protejate împotriva activităților ilicite care le afectează drepturile și interesele legitime.
Pentru reprimarea legală a persoanelor care comit încălcări ale dispozițiilor legale, a fost creată instituția poliției care are ca atribuție protejarea membrilor comunității împotriva activităților ilicite, respectiv a celor care încalcă regulile de conviețuire socială.
Cum ar scrie unii, să îi apere pe cei buni de cei răi.
Cei care îndeplinesc astfel de atribuții, sunt cunoscuți ca fiind băieții buni sau ,,Good Boys” iar în terminologia oficială sunt cunoscuți sub numele de polițiști.
Ei au ca principală atribuție combaterea acțiunilor de încălcare a legii săvârșite de băieții răi sau ,,Bad Boys”.
În mod clar, comunitatea i-a investit pe unii cu onoranta încredere de a-i desemna să o apere, motiv pentru care le-a acordat statut profesional, atribuții legale, articole de echipament, logistică și compensarea în expresie bănească a prestațiilor pe care ei trebuie să le asigure comunității.
Ce tinde să se uite este faptul că polițiștii au ca primă obligație profesională respectarea legii și că nimic din ce se întâmplă în jurul lor, nu poate justifica neîndeplinirea acestei obligații legale.
Pentru ca ei să poată să le impună de pe poziții de forță celorlalți membri ai comunității respectarea legii și să ia măsuri punitive împotriva celor care încalcă legea, este necesar ca ei să aibă o conduită profesională corectă iar ea să fie și percepută în acest sens.
Atunci când polițiștii omit să își respecte obligația de a respecta legile, apar numeroase probleme, deoarece nu le pot cere altor membri ai societății ca ei să fie corecți, în condițiile în care ei ca polițiști sunt cunoscuți că nu au o conduită licită.
Aceasta este starea de normalitate din comunitățile normale în care cei ce apără legea nu este acceptabil să aibă manifestări similare cu ale celor care o încalcă.
Cu alte cuvinte, ori ești polițist, ori ești infractor.
Cumulul celor două calități nu este o opțiune acceptabilă pentru societate în condițiile în care ei plătesc pentru a avea polițiști ,,curați”.
Pentru respectarea acestei obligații ei beneficiază de compensări din partea comunității, iar faptul că practică profesia de polițist nu înseamnă că ei fac o favoare lumii fiindcă există, ci doar că își îndeplinesc partea de obligații pe care le au, ca parte a unui contract cu societatea.
Această expunere are în vedere lămurirea motivelor pentru care este normal să avem așteptări ca polițiștii să aibă o conduită licită și să nu le fie tolerată nicio încălcare a dispozițiilor legale deoarece ei sunt cei care le reproșează celorlalți încălcările legii și iau tot felul de măsuri împotriva lor, fapt pentru care trebuie să fie ,,curați” în afara oricărui dubiu.
Asta este ceea ce trebuie, însă în numeroase cazuri, între cerințele legale și așteptările justificate ale membrilor comunității, pe de o parte și realitatea necosmetizată de cealaltă parte, există un mare decalaj.
În numeroase cazuri polițiști despre care există în spațiul public informații privind săvârșirea de încălcări ale dispozițiilor legale sunt protejați din spirit de solidaritate profesională și/sau infracțională.
Aceasta se întâmplă pentru simplul motiv că li se permite și verificările și/sau cercetările pentru faptele imputate polițiștilor, sunt efectuate de către polițiști care nu pot fi suspectați nici măcar în glumă că ar putea fi imparțiali atunci când efectuează verificări și/sau cercetări privind săvârșirea unor fapte de către colegi ai acestora.
Cazul pe care îl avem în vedere este cel al comisarului șef de poliție Flavius Dorin NISTOR șeful Serviciului de Combatere a Criminalității Informatice, din cadrul Direcției de Combatere a Criminalității Organizate, semnalat în mod repetat pentru implicarea în activități ilicite, inclusiv de natură infracțională.
În cazul acestuia nu se cunoaște că ar fi fost inițiate măsuri de verificare a aspectelor semnalate public privind încălcările de dispoziții legale pentru care există semnalări.
Unul și cel mai important dintre motive este acela că există autorități publice și instituții publice în care respectarea legii este în mod real opțională deoarece în cadrul acestora ei se verifică/cercetează unii pe alții, dacă vor, atunci când vor, cum vor și cu rezultatul final pe care îl vor, iar în actuala formă de organizare a acestui tip de activități, autorii de încălcări ale dispozițiilor legale sunt avantajați în raport cu alte categorii de persoane.
În mod evident, nu sunt cunoscute multe cazuri în care polițiștii care sunt autori de încălcări ale dispozițiilor legale, sunt verificați/cercetați în mod obiectiv și cu exigență, pentru faptele ilicite pe care le-au comis, iar întrebarea care se pune este de ce se întâmplă aceasta.
Răspunsul corect este: ,,Fiindcă li se permite!”.
Atât timp cât există structuri cu personal numeros care sunt finanțate în mod îndestulător din resurse publice, iar încălcările dispozițiilor legale comise sunt notorii, revine în mod obsesiv o întrebare:
,,Cum se explică faptul că în condițiile descrise, comisarul șef de poliție Flavius Dorin NISTOR șeful Serviciului de Combatere a Criminalității Informatice, din cadrul Direcției de Combatere a Criminalității Organizate, mai are acces la informații clasificate?”
Având în vedere modul în care este protejat pentru a se împiedica antrenarea răspunderii legale a acestuia, este cazul să revenim la întrebarea din titlul articolului:
,,Mai avem nevoie de mafie dacă avem poliție?”
